Apă la 98 °C. Fără detergent.
Căldura face ce făceau chimicalele.

Grăsimea și murdăria stau pe podea ca o peliculă. Apa rece nu o atinge — de asta mopul clasic are nevoie de detergent: surfactanții desprind pelicula pe cale chimică. Aburul la 98 °C face aceeași treabă cu căldură: înmoaie grăsimea, slăbește legătura cu pardoseala, iar laveta o șterge. Rezultatul e o podea curățată doar cu apă — fără detergent de cumpărat și fără ciclul de reziduu chimic care atrage la rândul lui murdărie nouă.

Un mop ud lasă un strat de apă care trebuie să se evapore înainte să calci pe podea. Aburul livrează apa ca vapori, la 20–27 de grame pe minut — o fracțiune din ce lasă în urmă un mop îmbibat, iar apa ajunge caldă pe pardoseală, ceea ce grăbește și mai mult evaporarea. Tot mai puțina apă e și motivul pentru care aburul merge pe lemn sigilat: lacul nu stă niciodată sub o baltă. Întregul rezervor de 350 ml, întins pe o sesiune, e mai puțină apă decât o singură stoarcere de mop din găleată.

Nu orice pardoseală vrea aceeași cantitate de abur. Gresia și rosturile primesc maximul de 27 g/min — vaporii în plus intră în liniile adâncite unde o lavetă plată abia ajunge. Parchetul sigilat primește capătul de jos, 20 g/min: destulă căldură cât să curețe, destul de puțină umezeală cât lacul lemnului să rămână în siguranță. Un singur buton, și aceeași mașină face gresia din bucătărie și parchetul din sufragerie.